Migrating into Books

Robert D. Kaplan explorează în Urzeala Timpului regiunile situate între Oceanul Indian, Golful Bengal, Marea Arabiei și cele mai bine cunoscute Marea Mediterană și Balcani. Această întindere geografică vastă este un amestec de culturi, istorii și națiuni, legate printr-un trecut comun al marilor imperii – de la cel roman și otoman până la cel britanic și sovietic.

Kaplan face legătura cu ideile lui Halford Mackinder, un geograf din secolul XX, care considera că „cine controlează Europa de Est controlează Inima Lumii, iar cine controlează Inima Lumii controlează întreaga lume”. Regiunile descrise de Mackinder sunt astăzi un amestec de state fragile, create artificial după Primul Război Mondial. Mulți lideri de la acea vreme au tras granițe fără să țină cont de istorie, geografie sau cultură, iar stabilitatea în aceste regiuni a fost menținută doar prin regimuri autoritare, nu prin democrație.

Kaplan critică obsesia liderilor occidentali de a promova democrația în aceste zone fără a înțelege contextul local. El susține că oamenii din aceste regiuni își doresc mai întâi ordine și stabilitate, nu alegeri democratice. Un exemplu este Arabia Saudită, unde progresele recente, cum ar fi acordarea dreptului femeilor de a conduce sau de a avea acces mai ușor la pașapoarte, sunt văzute ca mari câștiguri.

Kaplan crede că este mai realist să încurajăm regimuri consultative – care iau în considerare opinia publică fără alegeri – decât să cerem democrație imediată. El dă exemplu China, care prin inițiativa „Noul Drum al Mătăsii” investește masiv în infrastructură pentru a-și extinde influența în zonele dintre Xinjiang și Marea Mediterană.

Cu privire la intervențiile militare ale SUA, Kaplan admite că s-a înșelat susținând invazia Irakului. Chiar dacă Saddam Hussein era un dictator, haosul creat după căderea lui a fost mai rău. În mod similar, intervențiile din Afganistan și Libia au demonstrat limitele încercărilor de a remodela societăți străine după modelul occidental.

Kaplan încheie cu lecții din istorie, inspirându-se din gânditori precum Edward Gibbon și Arnold Toynbee. El subliniază că succesul în politică și diplomație necesită nu doar analiză rațională, ci și imaginație. Dacă liderii occidentali ar învăța din trecut și ar înțelege mai bine cultura și geografia regiunilor, ar putea evita multe tragedii.

*Adriana Casandra CIOCÂRLAN-COLLIE, programul masteral Relații Internaționale și Integrare Europeană, 2023-2025

„Serenadă pentru Nadia” de Zülfü Livaneli este o operă literară remarcabilă care împletește istoria tragică cu un profund comentariu social, oferind cititorilor o privire intimă asupra complexităților identității și memoriei colective. Folosește tragedia reală a navei Struma, torpilată în 1942, cu 800 de refugiați evrei la bord, ca fundal pentru o poveste captivantă. Romanul urmărește viața Mayei Duran, o asistentă la Universitatea din Istanbul, care se confruntă cu probleme personale și profesionale. Ea este desemnată să-l însoțească pe profesorul Maximilian Wagner, un german revenit în Istanbul după mulți ani, care are o legătură misterioasă cu Struma. Pe parcursul cărții, Maya descoperă secretele profesorului și istoria tragică a navei, înfruntând în același timp rezistența din partea familiei și autorităților.

Relația dintre Maya și profesorul Wagner este dezvoltată cu finețe și autenticitate. De-a lungul cărții, Maya descoperă legătura profundă a lui Wagner cu tragedia navei Struma, dezvăluind detalii despre soția sa evreică, Nadia, și suferințele prin care au trecut. Această relație centrală este o poveste despre dragoste, pierdere și redescoperire, aducând o notă de sensibilitate și umanitate întregului roman.

Cartea este remarcabilă prin felul în care îmbină elemente de mister, thriller politic și istorie, creând un roman atât informativ, cât și profund emoționant. În plus, Livaneli acordă o atenție deosebită provocărilor cu care se confruntă femeile în Turcia contemporană. De exemplu, în contextul anului 2001, autorul descrie cum polițiștii se postau în fața porților universităților și le interziceau accesul femeilor care purtau hijab, reflectând tensiunile dintre laicism și religie. Acest aspect subliniază complexitatea și relevanța socială a romanului, în condițiile în care aceste interdicții au fost ridicate abia în 2008.

„Serenadă pentru Nadia” este mai mult decât o simplă poveste de dragoste și mister; este o reflecție asupra memoriei, identității și importanței reconcilierii cu trecutul. Livaneli arată curaj și sensibilitate în abordarea unor subiecte delicate, oferind cititorilor o experiență literară profundă și captivantă. Aceasta este o carte care nu doar informează, ci și îndeamnă la introspecție și la o mai bună înțelegere a complexităților identității umane și a istoriei colective.

*Adriana Casandra CIOCÂRLAN-COLLIE, programul masteral Relații Internaționale și Integrare Europeană, 2023-2025

Criza de identitate, dar și manifestările identitare agresive, sunt două aspecte care definesc climatul geopolitic internațional, mai ales în ultimii ani. Ascensiunea grupărilor extremiste, disputele doctrinare tot mai virulente, radicalizarea islamului sau renașterea grupărilor „whites only”, pun în pericol constructul internațional al ultimilor ani, bazat pe toleranță, dialog și acceptare reciprocă, dar mai ales principiile de bază ale democrației la nivel mondial. Toate aceste provocări formidabile transpar în general în opera lui Fukuyama, dar „Identitate” este cartea care scoate în evidență prăpastia ideologică care se naște între Nordul și Sudul global.

Într-o lume în care pluralismul politic este tot mai limitat, iar delictul de opinie tot mai răspândit, mulți indivizi aleg să se autodefinească doar prin elemente ca religia, secta, rasa, națiunea sau etnia. Iar restrângerea asumată a opțiunilor politice și sociale poate determina nu doar eșecul individual, cât mai ales o scindare violentă a societății până în pragul conflictului civil. „Identitate” nu doar abordează teme extrem de actuale ale societății americane, cât mai ales teme extrem de sensibile și general valabile în lumea vestică.

Fukuyama readuce în vizorul opiniei publice criza economică gravă din 2008 care a creat un deficit de democrație, o adevărată recesiune democratică, fenomen care ulterior s-a extins în special în Europa. Totodată, amintește că primăvara arabă din 2011 nu a rezultat într-un triumf al democrației în Orientul Mijlociu, ci, dimpotrivă, a produs cadrul perfect pentru eșecul statelor emergente care au plonjat în războaie civile al căror final e greu previzibil.

Chiar dacă global se înregistrează o ascensiune a elitelor, educate în special în țări ca India și China, lumea beneficiază prea puțin de pe urma lor, deoarece potențialul acestora este limitat de regimuri autocratice cu o viziune unipolară asupra politicii globale. Lentoarea sau chiar lipsa de reacție a Occidentului în fața provocărilor ideologice din Orient, ori în fața amenințărilor interne la adresa democrației, poate duce la o implozie a vechilor democrații, sau o mutație monstruoasă către regimuri ultra-autoritare, așa cum deja se întâmplă în Europa de Est.

Francis Fukuyama preia vechea temă a identității de la Platon, Locke, Rousseau, cu accentele adăugate de curentul feminist și politica de gen contemporană și oferă o radiografie globală completă, din care răzbat semnale de alarmă cu privire la viitorul civilizației umane. Mesajul esențial rămâne însă în mintea cititorului: fără identificarea unui sens complet și universal acceptat al demnității umane, și mai ales fără respectarea lui, omenirea riscă să rămână în bucla unor conflicte eterne declanșate pe jocuri planetare fără miză sau orgolii regionale, care pot transforma în cenușă progresul omenirii din ultimele secole.

* Ștefan MUSCELEANU, programul masteral Dezvoltare Regională și Cooperare Internațională, 2022 – 2024

Tema cărții dă naștere unei narațiuni istorice deosebit de extinse. De la Primul Război Mondial și până la prăbușirea comunismului, țările situate între Marea Baltică și Marea Neagră au avut parte în succesiune rapidă de desăvârșirea formării statelor naționale, introducerea democrației liberale și paranteza autoritarismului de dreapta, deoarece Al Doilea Război Mondial a culminat cu lunga epocă a regimurilor comuniste.

Autorul afirmă în volumul său că istoria constituie o disciplină legată și interconectată cu numeroase alte domenii, însă poate fi exploatată ca bagaj de cunoștințe de sine stătător, compus dintr-o varietate de elemente ce servesc narațiunii și reconstituirii faptelor. Ultimele decenii au asistat la includerea Europei Centrale și de Est în Europa Occidentală prin aderarea la Uniunea Europeană cu excepția statelor mai mici din Balcanii de Vest, excepție cauzată de dinamicile interne din acele spații, generatoare din timp în timp de mari tensiuni, precum cele din Kosovo și Serbia. În prezent, conflictul militar din estul Europei pune la încercare rezistența aderării la Uniunea Europeană a statelor care au îndurat regimul comunist și influența sovietică vreme de aproape 45 de ani și pune în discuție validitatea și vitalitatea proiectului de unificare europeană politică, economică, socială și culturală.

Statele au cunoscut o schimbare fundamentală în ceea ce privește structura socială și populația, schimbare pe care demografii o explică pornind de la creșterea demografică redusă și de la transformarea radicală determinată de declinul clasei țărănești. Realitățile sociale ancorate în stereotipurile, regulile și activitățile lumii agrare au cunoscut revoluția industrială și nașterea sectorului terțiar. Alfabetizarea generalizată, începută de regimurile liberale și dezvoltată de cele comuniste în ciuda numeroaselor limite și neregularități a constituit baza pentru formarea opiniei publice și pentru consultările democratice. Răspândirea mijloacelor de comunicare în masă a însoțit acest proces, influențându-l în mod decisiv și privându-l de valoare pozitivă de dialog neîntrerupt între decidenții politici și economici și cetățenii alegători, pentru exercitarea responsabilă și critică a calității de cetățean.

* Adriana MOROI, programul masteral Dezvoltare Regională și Cooperare Internațională, 2022 – 2024

Cele nouă povestiri impresionante din „În Buricul Pământului” de Cătălin Dorian Florescu oferă o incursiune profundă în universul migrației, o călătorie literară care începe în august 1982 și nu se oprește niciodată. În această carte, descoperim lupta zbuciumată pentru libertate și o nouă identitate, ilustrând variatele motive care stau în spatele deciziei de a părăsi țara natală și de a căuta un viitor mai bun în altă parte. Autorul ne ghidează printr-o panoramă complexă a vieții migranților și a celor care îi întâlnesc în călătoria lor, evidențiind dilemele și dificultățile cu care se confruntă aceștia.

Pentru mulți, plecarea din țara natală este însoțită de un sentiment copleșitor de nesiguranță, așa cum este ilustrat în deschiderea cărții: „Mama nu s-a lăsat descurajată, așa că ne-am trăit ultima zi acasă ca într-un muzeu”. Acest pasaj reflectă natura complexă și tulburătoare a experienței, subliniind incertitudinea și amestecul de emoții care însoțesc fiecare pas pe drumul către un nou început. Imaginea poate ilustra cum migrația poate aduce o ruptură de mediul cunoscut, transformând casa și orașul natal într-un fel de „muzeu” al amintirilor trecute. Odată ajunși în țara de destinație, migranții se confruntă cu o serie de obstacole birocratice, precum stigmatizarea legată de statutul lor de refugiat, așa cum este evidențiat în fragmentul „Pașaport de refugiat. Albastru, cu două dungi cenușii în colțul din dreapta sus”. Aceste dificultăți subliniază eforturile și lupta pentru integrare și acceptare într-o societate nouă și străină.

În același timp, autorul explorează impactul migrației asupra relațiilor interpersonale. Pasajul „El, elvețianul, înseamnă o posibilitate de primă clasă pentru oamenii de aici” evidențiază contrastul dintre percepțiile și așteptările celor din comunitatea gazdă și experiența reală a migranților. Această antiteză subliniază complexitatea și ambiguitatea relațiilor interculturale. Un alt aspect esențial al cărții este reprezentat de separarea și pierderea celor dragi ca rezultat al migrației. Pasajul „Voia să-l mai vadă o dată pe fratele ei” pune în evidență durerea și melancolia persoanelor rămase în urmă, care trebuie să facă față distanței și absenței celor dragi, iar în unele cazuri, să se confrunte cu pierderea definitivă.

De asemenea, cartea ilustrează și impactul migrației asupra identității individuale și colective. Prin intermediul fragmentului „Ce mai faci? Și Frank? Vouă vă merge bine, oameni buni”, autorul ilustrează contrastul dramatic dintre așteptările și realitatea vieții în țara de destinație pentru migranți. Astfel, migrația devine uneori o luptă pentru supraviețuire și adaptare într-un mediu complet diferit care transformă identitatea și percepția de sine a individului.

Fiecare personaj prezentat pe parcursul celor nouă povestiri reprezintă o călătorie personală, cu propriile sale încercări și triumfuri în căutarea unei noi căi în viață. „În Buricul Pământului” de Cătălin Dorian Florescu nu este doar o poveste despre migrație, ci și o meditație profundă asupra identității, apartenenței și a drumului către casă, oriunde ar fi aceasta. Cartea aduce în prim-plan problemele reale cu care se confruntă persoanele care migrează, prezentând veridic greutățile din spatele dorinței de a duce o viață mai bună. Este o explorare sinceră și captivantă a complexității experienței umane în fața provocărilor migrației și a căutării constante a unui loc numit „acasă”.

* Andra-Mihaela BOȘTINĂ, programul masteral Politică și Economie Europeană, 2023-2025

.

Mansardă la Veneția: Nouă săptămâni în lagună, de Cristina Chevereșan, este un elogiu adus experienței personale într-un oraș abundent cultural, redat cu o sensibilitate și o profunzime ce depășesc aparențele unei simple relatări de călătorie. Prin prisma ochilor autoarei, Veneția devine mai mult decât un decor pitoresc – un univers vibrant al culturii și trăirilor personale.

În centrul acestei călătorii literare se află Cristina Chevereșan, o profesoară pasionată și curioasă, care pătrunde în miezul vieții venețiene cu o intenție de explorare exhaustivă. Stilul descriptiv al autoarei conturează nu doar peisajul urban al orașului, ci și pulsul cotidian al vieții venețiene, de la mâncărurile locale până la atmosfera inconfundabilă a străzilor înguste și canalelor romantice. Această abordare meticuloasă aduce cititorul în mijlocul unei călătorii pline de descoperiri și impresii vii.

O contribuție esențială a cărții o constituie pasajele în care autoarea întrețese trăirile personale cu referințe culturale și literare de marcă, subliniind astfel profunzimea și complexitatea experienței sale. De la Dante la contemporani, operele literare devin oglinzi ale realității venețiene, subliniind astfel legătura inextricabilă dintre cultură și viața de zi cu zi în acest oraș fascinant.

Prin inserția de elemente referitoare la trăirile personale, ca cetățean de rând și, mai nuanțat, în calitate de dascăl, cartea include inevitabil și o dimensiune europeană a experienței autoarei. Analiza sa adâncă și introspectivă aduce în prim-plan nu doar frumusețea și diversitatea culturală, ci și complexitatea și contradicțiile unei Europe a migrației și a schimbului cultural.

Prin prezența autoarei în Italia, în calitate de profesor vizitator, și prin inițiativa sa de a facilita schimbul de experiență cu studenții români, cartea ilustrează importanța intensificării cooperării academice la nivel european. Această colaborare transfrontalieră nu doar încurajează schimbul de idei și cunoștințe între instituțiile academice, ci și promovează înțelegerea și aprecierea diversității culturale și educaționale din Europa. Prin intermediul experienței personale a autoarei, cartea subliniază beneficiile și oportunitățile oferite de colaborarea academică la nivel european. Profesorul vizitator într-o universitate străină devine un ambasador al schimbului de cunoștințe și al dialogului intercultural, contribuind la îmbogățirea și diversificarea perspectivei educaționale și academice.

Introducând un pasaj scurt, dar cu o încărcătură profundă, privind problematica migrației în Marea Mediterană, cartea devine și un apel la conștientizarea realităților sociale și umane din jurul nostru. Scena tristă a unei bărci naufragiate, în care imigranți ce recent au căutat să obțină un viitor mai sigur în Europa și-au pierdut viețile, aduce în prim-plan tragedia și necesitatea unei abordări umanitare și responsabile a fenomenului migrației. Într-o manieră subtilă, autoarea invită cititorul să reflecteze asupra rolului și responsabilității individuale și colective în fața acestor provocări umane și sociale complexe.

La nivel personal, călătoria autoarei devine și o oportunitate de auto-reflecție și de analiză a propriei identități și a rolului său într-o lume în schimbare constantă. Astfel, cartea transcende granițele unei simple relatări de călătorie, devenind un portret captivant al unei experiențe umane complexe, strâns conexată cu calitatea de dascăl.

În concluzie, „Mansardă la Veneția: Nouă săptămâni în lagună” nu este doar o călătorie prin străzile pitorești ale Veneției, ci și o incursiune în profunzimile culturale și existențiale ale autoarei. Cu un echilibru subtil între observația meticuloasă și introspecția profundă, Cristina Chevereșan reușește să creeze o carte captivantă, care își ghidează cititorul printr-o călătorie memorabilă în inima Europei contemporane.

*Alina TEODORESCU, programul masteral Relații Internaționale și Integrare Europeană, 2023-2025

De la Rin la Dunăre și înapoi este o carte captivantă ce dezvăluie povestea impresionantă a neerlandezului Jan Willem, un traducător al cărui destin a fost modelat de România. De asemenea, nu este doar o relatare despre aventurile autorului pe meleagurile românești, ci și o introspecție profundă în percepția sa asupra societății românești în perioada comunistă. Autorul, provenind dintr-o societate occidentală liberală, privește cu uimire și fascinație la România comunistă, pe care o descrie ca fiind profund conservatoare sau chiar reacționară din perspectiva sa.

Încă de la vârsta de 19 ani, viața lui Jan Willem a fost marcată de un moment crucial când a decis să-și îndrepte atenția către studiul limbii și literaturii române. Într-un mod curajos, a ales să părăsească Amsterdamul pentru a se aventura în necunoscutul cultural al României.

Pasiunea cu care autorul relatează fiecare moment trăit pe pământ românesc captivează cititorul, oferind o perspectivă sinceră și profundă asupra țării și oamenilor săi. Personajele descrise sunt prezentate cu o naturalețe și o sensibilitate care te cuceresc în mod inevitabil.

Prin intermediul cărții, suntem martori la contrastul dintre realitățile Țărilor de Jos și cele ale României din anii ’70 și ’80. În timp ce în Țările de Jos exista libertatea de exprimare, în România comunistă aceasta era doar un vis îndepărtat. În același timp, descoperim prin ochii lui Jan Willem diferențele culturale dintre neerlandezi și români, constatând că românii sunt percepuți ca fiind mai primitori, mai calzi și mai deschiși, în timp ce neerlandezii sunt văzuți ca fiind mai serioși și mai distanți.

Un moment definitoriu pentru autor a fost descoperirea plăcerii actului de traducere, o pasiune inițiată de un text din volumul Noaptea Inocenților de Sorin Titel. Această experiență a fost un punct de cotitură în viața sa, deschizându-i drumul către o carieră în domeniul traducerilor.

În final, Jan Willem Bos își mărturisește convingerea că viața este o succesiune de consecințe, iar călătoria sa a început dintr-o întâmplare. De la Rin la Dunăre și înapoi este mai mult decât o simplă poveste de călătorie – este o călătorie a descoperirii, a învățării și a întâlnirii cu sine însuși într-o țară plină de surprize și contradicții.

*Adriana Casandra CIOCÂRLAN-COLLIE, programul masteral Relații Internaționale și Integrare Europeană, 2023-2025

De-a lungul Coastei Adriatice, începând călătoria din Italia și continuând cu Slovenia, Croația, Muntenegru și Albania, ultima oprire fiind în insula Corfu, autorul ne poartă cu sine prin energia fiecărui loc în parte, dezvăluind în paginile cărții particularitățile orașelor pe care le străbate. Modul în care Robert D. Kaplan descrie zonele prin care trece este extrem de detaliat, lăsând cititorului ocazia să înțeleagă perspectiva sa asupra locului, atât prin prisma interacțiunilor pe care acesta le are cu localnicii, cât și prin cea a numeroaselor referințe culturale pe care le face.

Autorul descrie Marea Adriatică ca fiind „mai mult decât o componentă vitală a Mediteranei. Este și o linie de falie a civilizațiilor și a sistemelor ideologice, precum și o cheie pentru identitatea geografică a Europei Centrale”.

Din perspectiva dezvoltării internaționale și a migrației, autorul realizează de fapt o incursiune în evoluția sistemelor de putere a fiecărui loc în parte, pe care o îmbină armonios cu dinamica populației care trăiește acolo. Bazinul Mării Adriatice este văzut prin prisma unei fuziuni culturale a diversității popoarelor. Aceasta fuziune este văzută mai degrabă ca un „concert”, decât ca o „ciocnire” de către Kaplan, care apreciază modul în care popoarele existente s-au armonizat, păstrându-și, în același timp, autenticitatea etnică și culturală.

Prin intermediul conversațiilor pe care autorul le are cu oamenii locurilor, acesta redă fidel perspectiva cetățenilor în ceea ce privește efectele cauzate de-a lungul timpului de evenimente politice marcante. Astfel de evenimente sunt, de exemplu, Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, care au lăsat urme adânci asupra fizionomiei geografice și politice a spațiului statelor din bazinul Mării Adriatice. Fiecare stat a trecut printr-un proces de reorganizare la nivel intern, remodelându-și prioritățile în funcție de noua ordine mondială care s-a născut în urma celor două războaie.

O altă problematică relevantă și extrem de actuală adusă în discuție este cea a integrării europene a țărilor din spațiul vizat. Kaplan consideră că „UE n-a apărut din nimic: ea conține ecouri ale trecutului”. De exemplu, într-una dintre convorbirile lui Kaplan cu Peter Grk, fostul consilier principal de politică externă al premierului Sloveniei, şi Alenka Košir, un oficial al ministerului de externe care se ocupă de Balcanii de Vest, aceștia consideră că „Uniunea Europeană înseamnă o  mentalitate constructivă de rezolvare a problemelor, o credință în statele legaliste față de națiunile etnice, în sanctitatea individului față de cea a grupului și în statul de drept fată de hotărârea arbitrară”. Ei susțin că acest sistem trebuie să reușească în cele din urmă, într-o formă sau alta, deoarece, în final, nu există alternativă. „Numai Uniunea Europeană oferă o formă de unitate într-o diversitate mai mare”, spun ei. Și numai Uniunea Europeană poate salva părțile falimentare ale fostei Iugoslavii care se află la sud, dincolo de Slovenia și Croația. În acest context, ne dăm seama că procesul integrării europene este văzut cu ochi buni și cu speranță de către țările mici, care au avut de suferit în urma marilor războaie.

Robert D. Kaplan realizează, în esență, o cartografie culturală și politică a bazinului Mării Adriatice, pe care el îl descrie ca fiind „Globul pământesc în miniatură” și „o cheie pentru identitatea geografică a Europei Centrale” datorită „concertului” creat de coexistența civilizațiilor de acolo.

Prin călătoria sa, Robert D. Kaplan dorește să tragă un semnal de alarmă asupra importanței politice și strategice pe care zona bazinului Mării Adriatice o are, acesta considerând că „Europa nu își permite luxul de a neglija aceste state problematice prin care tocmai am călătorit. Marea Adriatică, aflată în inima lumii mediteraneene și a celei central-europene, constituie o geografie nervoasă care, în secolul XXI, va avea de spus o poveste geopolitică a cărei intrigă nu a fost scrisă”. 

*Dorothea-Maria RADU, programul masteral Politică și Economie Europeană, 2023-2025

O introspectivă culturală, societală și politică a Orientului Mijlociu, care pleacă de la întrebarea „Ce s-a întâmplat cu noi?”.

Recenzia completă poate fi găsită în format audio-video pe canalul nostru YouTube.

* Adriana MOROI, programul masteral Dezvoltare Regională și Cooperare Internațională, 2022 – 2024

* Laura BENEA, inițiatoare a proiectului Migrating into Books, absolventă a masteratului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (2002)

„Jurnal de pustă”, scrisă de Borco Ilin, este o carte nepretențioasă, aproape vorbită, al cărei ton sfătos te face uneori să te simți la o bere cu prieten vechi din copilărie regăsit la anii maturității.

Cartea este totodată o tranziție de emoții și stări de la copilăria bucolică perfect descrisă, la fazele maturității, demoni personali, călătorii inițiatice, dar și de supraviețuire peste hotare și iubiri de durată sau pasagere care vin la pachet cu căutarea de sine a autorului.

Din perspectiva autorului, de print și cerșetor, cunoscător al ghetourilor bănățene, dar și al naturii neînduplecate din câmpia Mureșului, cartea este la fel de vie ca și experiențele descrise: de la boală, la migrație ocupațională, destin și abuzuri de tot felul, dar și despre simplitate și vocația de a fi om.

Recenzia completă poate fi găsită în format audio-video pe canalul nostru YouTube.

* Ștefan MUSCELEANU, programul masteral Dezvoltare Regională și Cooperare Internațională, 2022 – 2024

Se poate migra și pentru artă? Poți să îți alegi un loc boem, din lumea asta mare, departe de casă, de probleme și de griji, care să te inspire și care să îți definească operele?

Ei bine, se poate.

Un teatru pentru visători. Este descrierea perfectă a insulei grecească Hydra, așa cum era ea în anii `60. Un loc feeric, mai ales pentru artiștii care își caută inspirația: romancieri️, pictori, poeți sau cântăreți.

Fermecați de poveștile ilustrate de fosta lor vecină, autoarea Charmian Clift, Erica, alături de iubitul ei, Jimmy, și fratele, Bobby decid să profite de moștenirea primită de la mama lor, o mașină și câțiva bani, pentru a „migra” în locul perfect pentru artiști: insula Hydra.

În universul descris de Polly Samson tinerii gravitează în jurul scriitorilor Charmian Clift și George Johnston, și urmăresc analitic triunghiul amoros dintre Axel Jensen, soția lui, Marianne Ihlen, și poetul canadian Leonard Cohen.

Dacă ajung sau nu scriitori, ce se întâmplă cu ei, dar și cu mentorii lor și care este deznodământul poveștilor care te vor ține cu sufletul la gură poți vei afla de abia spre sfârșitul cărții.

O carte foarte bine documentată, care îmbină perfect elementele reale cu ficțiunea. We loved it️!

* Laura BENEA și Larisa CÎRJAN, inițiatoare ale proiectului Migrating into Books, absolvente ale masteratului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (2002)

Victor Dalmau și Roser Bruguera, cele două personaje principale creionate cu măiestrie de Isabel Allende, sunt definiția clară a migranților. Două destine de Oscar – două personaje care au fugit din calea unui război civil, a unei Conflagrații Mondiale și a unei lovituri de stat. Toate într-o viață în care au trebuit să o ia de la zero constant și în care au reușit să se bazeze doar pe ei își și pe iubirea, fie ea și platonică, dintre ei.

O lungă petală de mare spune povestea emoționantă a unui cuplu „al împrejurărilor”, forțat să supraviețuiască unora dintre cele mai tulburi evenimente ale secolului al XX-lea.

Din romanul scriitoarei chiliene nu lipsesc conexiunile cu realitatea și personajele istorice, precum Pablo Neruda și nava sa Winnipeg, președintele Salvador Allende sau Elisabeth Eidenbenz.

Inspirată de evenimentele istorice pe care ea însăși le-a trăit direct, Isabel Allende explorează legăturile sentimentale formate de-a lungul unui exil prelungit, atunci când personajele sale ajung să se întrebe dacă patria lor este acel pământ mitic, irecuperabil al tinereții lor, sau acel loc în care după lungi eforturi și o viață de migrant ajung să prindă rădăcini.

* Laura BENEA și Larisa CÎRJAN, inițiatoare ale proiectului Migrating into Books, absolvente ale masteratului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (2002)

O colecție a căutării de sine, Arta de a-ți lua rămas-bun, începe odată cu moartea tatălui autoarei, Ayelet Tsabari, atunci când ea avea doar nouă ani. Decesul lui a lăsat-o să se simtă fără rădăcini, devastată și determinată să-și pună la îndoială identitatea complexă de israeliană cu origini yemenite într-o țară care a suprimat și a devalorizat tradițiile strămoșilor ei.

În cartea sa, Ayelet Tsabari își spune povestea: de la dragostea ei timpurie pentru scris ️și cuvinte, până la rebeliunea din timpul serviciului militar, obligatoriu în armata israeliană. Ea reușește să călătorească din Israel la New York, în Canada, Thailanda și India, îndrăgostindu-se și iubind țări️, bărbați și femei, droguri și alcool, fugind de responsabilități și refuzând să se stabilească într-un singur loc. Ea povestește despre prima ei căsătorie, lupta de a se remarca drept scriitoare, decizia de a deveni mamă și, în cele din urmă, redescoperirea și îmbrățișarea istoriei propriei familii – o istorie marcată de generații de femei încăpățânate care au luptat să aleagă între inimile️ și casele lor. În cele din urmă, își dă seama că trebuie să se împace cu amintirile tatălui și tristețea trecutului.

Cu o proză captivantă și emoționantă, Ayelet Tsabari creează o meditație despre drumurile pe care le vom parcurge pentru a încerca să scăpăm de durere, de căutarea unui loc care să ne aparțină și să realizăm că acasă este de fapt în noi înșine.

*Laura BENEA și Larisa CÎRJAN, inițiatoare ale proiectului Migrating into Books, absolvente ale masteratului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (2002)

Cireșe amare nu este doar o mărturie autobiografică realizată cu un incontestabil talent literar. Poate fi acel punct de plecare, evaluat în cercetarea calitativă ca mărturie/poveste de viață de unde poate pleca un întreg efort de „arheologie socială” prin care putem înțelege unele aspecte ale imigrației post decembriste. Nicio politică publică nu poate fi considerată legitimă sau suficient de bine fundamentată dacă nu include și experiența personală.

„The personal is political”, un bine-cunoscut slogan feminist al anilor 70, este extrem de relevant și în acest caz. Să nu uităm, de exemplu, că în Canada există cercetări doctorale despre imigrația femeilor badante din România, considerată a fi un fenomen social, subiect care nu ar trebui să lipsească de pe agenda studiilor feministe.

Recenzia completă poate fi găsită în format audio-video pe canalul nostru YouTube.

*Laura BENEA și Larisa CÎRJAN, inițiatoare ale proiectului Migrating into Books, absolvente ale masteratului de Relații Internaționale și Integrare Europeană (2002)